Chiar daca multi dintre noi suntem deschisi sa privim spre interior si avem o buna capacitate de introspectie, nu ne e foarte usor sa descriem emotiile pe care le resimtim. Iata cateva repere care ne usureaza sarcina de a ne recunoaste si exprima emotiile, punand in evidenta diferentele intre frica, axietate si panica.

Frica este o stare afectiva negativa care apare in situatia in care resimtim iminenta unui pericol. Frica resimtita in parametrii normalitatii reprezinta o reactie emotionala cu caracter adaptativ; astfel ca, in cazul unei amenintari reale, mobilizeaza individul in a lua masuri pentru a-si salva viata. Mecanismul functioneaza asemanator si in cazul fricilor de ordin psihologic, determinandu-ne sa intreprindem actiuni specifice de autoprotectie. In doze moderate, astfel de frici, cresc acuitatea perceptiva, capacitatea de concentrare a atentiei, produc claritate in gandire si mobilizeaza energiile in sensul actiunii, activeaza reflexele, pregatindu-ne pentru o actiune imediata si rapida. Astfel, teama se prezinta sub forma unei stari emotionale cu caracter adaptativ, avand ca rol principal mobilizarea organismului in situatii de pericol.

Pe langa normalitatea in exprimarea fricii, se profileaza si fricile irationale care apar atunci cand subiectul se simte si se comporta ca si cand ar avea de-a face cu un pericol major, in situatia in care acesta se confrunta de fapt cu un pericol minimal sau chiar inexistent.

Frica este o alarma primitiva ca raspuns la un pericol prezent, caracterizata de tendinte puternice de stimulare si de actiune; aceasta este o emotie bazala, care se manifesta in mod automat, atunci cand ne confruntam cu un pericol real. Ea este considerata a fi fundamentala pentru supravietuire, pe cand anxietatea nu este o emotie de baza, ci un complex de emotii care poate include furie, nervozitate, si de asemenea si frica.

Anxietatea se diferentiaza de frica prin caracterul ei irational, nejustificata prin prezenta unor situatii periculoase. Nucleul principal al anxietatii este ingrijorarea intensa, frecventa si de durata, care nu poate fi controlata si poate afecta negativ

Frica, anxietate, panica viata personala, profesionala sau sanatatea.

Asadar, anxietatea difera de frica si teama si prin durata de manifestare a simptomelor care ii sunt specifice. Astfel ca, daca frica si teama dispar odata cu depasirea pericolului, anxietatea persista in timp, in multe situatii, cronicizandu-se.

Anxietatea prezinta un element cheie, care se profileaza sub forma incertitudinii pericolului. Pe de o parte percepem un pericol potential, anticipam un aspect grav care ar putea sa se intample, iar pe de alta parte experimentam imposibilitatea de a putea actiona in mod direct asupra sa, cel putin nu in prezent. Anxietatea este definita de specialisti ca fiind o teama difuza, fara un obiect bine precizat. Astfel, resimtim o incordare persistenta si ne simtim permanent amenintati. Se manifesta prin nervozitate continua, desi nu realizam ce ne sperie sau ingrijoreaza atat de tare.

Fobia reprezinta o frica persistenta de un obiect, gand sau situatie care in mod obisnuit nu justifica teama. Este general acceptat faptul ca intre frica, anxietate si fobie, exista fenomene de tranzitie. Psihologii comportamentalisti considera fobiile ca fiind conduite dobandite ca rezultat al unor experiente nefericite. Frica se manifesta inca din copilarie, iar atunci cand este nejustificata si intensa fata de o anumita situatie, devine fobie. Aceasta deriva dintr-un sentiment al insecuritatii instalat in absenta mamei.

Facand clara distinctia intre frica si anxietate, acest aspect vine si sustine explicatia cu privire la diferenta intre anxietate si panica. Panica reprezinta manifestarea clinica a fricii in conditiile unei alarme false, avand in vedere ca pericolul nu este real, ci doar imaginar.

Panica este o emotie similara fricii, insa se profileaza sub o forma extrema. In cazul panicii, pericolul apare atat de augumentat incat necopleseste si determina o reactie dezorganizata, de tip alerta (red alert). Termenul are origine mitologica, provine de la zeul Pan, care devenea uneori un geniu rautacios si ii speria pe oamenii rataciti in singuratatea muntilor.

Panica desemneaza un puseu brusc si acut de teroare. O resimtim sub forma atacurilor de panica; acestea apar brusc, au o intensitate foarte mare si apoi dispar, fara a avea o cauza evidenta. Aceasta senzatie de frica intensa este acompaniata de simptome fizice de tipul palpitatiilor, transpiratiei, tremuratului, senzatiei de sufocare, precum si aparitia unei stari de confuzie, teama de pierdere a controlului, etc.

De asemenea, panica difera de anxietate prin gandurile distorsionate, cat si prin raspunsurile fiziologice. Cei care traiesc atacuri de panica, fac referire la ganduri cu privire la boala sau chiar la moarte.