Cat de important este sa ne acceptam pe noi insine neconditionat?
„Renunta sa fii cine crezi tu ca ar trebui sa fii, si fii cine esti tu de fapt!” Brene Brown

Te-ai intrebat vreodata in ce masura te accepti pe tine insuti exact asa cum esti, cu bune si cu rele? S-ar putea sa ti se para o intrebare cel putin bizara; dar pana la urma, ce inseamna de fapt sa te accepti pe tine insuti?

Nu e oare o chestiune care vine de la sine? Raspunsul este nu, studiile arata ca nu este o chestiune automata, care pur si simplu se intampla ca atare. Este mai degraba o decizie.

Am fi putut sa ne acceptam pe noi insine neconditionat daca parintii si ingrijitorii nostri ne-ar fi transmis mesaje predominant pozitive in ceea ce ne priveste, daca am fi crescut in medii in care sa ne simtim sustinuti. Insa, daca acest lucru nu s-a intamplat, e nevoie sa invatam de unii singuri sa ne validam, sa ne spunem ca suntem in regula asa cum suntem in esenta noastra. E nevoie sa depasim acest obicei de a ne judeca si critica in mod constant.

Poate ca nu este atat de greu sa ne acceptam partile noastre bune, dar ce se intampla cu cele mai putin bune, sau cu cele pe care le apreciem a fi rele? Cum am putea sa ne acceptam defectele si esecurile? Si pe astea ar fi bine sa le acceptam? Pare ca nu se cuvine sa facem asta si oricum unii dintre noi nici nu ne putem inchipui cum si de ce sa facem asta.

De fapt, exact asta ar trebui sa facem! Pare dificil pentru unii dintre noi si aproape imposibil pentru altii.

Carl Rogers sustinea faptul ca in mod paradoxal, abia atunci cand reusim sa ne acceptam pe noi insine in mod neconditionat, abia din acel punct incepe sa se produca schimbarea.

Ideea acceptarii de sine ca mijloc de a introduce schimbarea poate fi greu de crezut.

Insa, este esential ca mai intai sa recunoastem ca avem trasaturi si obiceiuri nedorite inainte de a incepe sa imbunatatim ceea credem ca putem imbunatati si sa schimbam ceea ce consideram ca ar fi spre binele nostru.

Ce presupune concret acceptarea de sine? Acceptarea neconditionata de sine, asa cum se deduce din formularea conceptului, este acceptarea in totalitate a sinelui nostru.

Inseamna a fi cine esti fara conditionari, fara standarde, fara exceptii. Implica a fi cine esti tu in intregime cu atributele tale pozitive si negative. E important sa intelegem ca se refera la toate fatetele sinelui nostru.

Pentru a putea afirma ca ne acceptam pe noi insine cu adevarat, e nevoie sa ne imbratisam si partile mai putin dorite, negative sau urate. In caz contrar, vorbim de opusul acestui concept, adica de acceptare de sine conditionata „sunt bun, daca…” sau neacceptare „sunt lipsit de valoare”.

Fericirea noastra si acceptarea noastra merg mana in mana. De fapt, nivelul nostru de auto-acceptare determina nivelul nostru de fericire. Cu cat reusim ne acceptam pe noi, cu atat ne vom permite sa fim mai fericiti, sa primim si sa ne bucuram. Cu alte cuvinte, ne bucuram de atata fericire cat credem ca meritam sa simtim.

Acceptarea de sine neconditionata este o calatorie, nu o destinatie. Ca sa pornim in aceasta calatorie, e nevoie sa intelegem si sa acceptam ca nu succesul si comportamentele noastre ne definesc ca persoane. Indiferent de cat de multe lucruri corecte sau gresite am face, valoarea noastra intrinseca ramane neschimbata.